Cateodata ma intreb care sunt acele clipe pe care le-am trait cu intensitate maxima, pe care le-am savurat secunda cu secunda pana s-au scurs pana au ajuns amintire, trecut, uitare...
Apoi imi amintesc, da sunt clipele care raman flash-uri in minte indiferent cat de departe sunt de locul in care le-am trait. Cea mai frumoasa clipa, pe care o putem trai zi de zi e fara indoiala clipa oferita de imprevizibilul frumos (surpriza). Exemple: sa gasesti bani intr-o haina pe care nu ai mai purtat-o de mult timp, sau sa gasesti o bucata de ciocolata in iaurt sau o cafea fierbinte dimineata langa pat sau alte si alte surprize pe care le poate oferi viata si pe care, acum nu le ingaduie imaginatia. De altfel, viata oricum da mai mult decat filmul, decat imaginatia scriitorului sau maiestria compozitorului, pentru ca, asa cum spuneam si in postarea de saptamana trecuta nu vom stiii niciodata ce e in mintea oamenilor.
Revenind la subiectul aleatoriu de azi, impartasesc bucuria primului zbor cu avionul, cand palmele imi erau ude ca dupa dus, inima imi batea mai tare ca pistoanele unui motor si ochii incercau sa prinda in zbor tot universul, bucuria produsa de rostogolirea rotii invartite in parcul de distractii, bucuria la vazul marii inspumate si la acea simtire a nisipului cald in talpi, bucuria primului sarut, cand dorinta se transforma in rezultat. Apoi gandul ma duce la acele clipe mai apropiate zilelor, saptamanilor si lunilor din timpul anului, nu din concedii, din lucruri extraordinare sau din locuri exotice constand in bucuria pe care ne-o da profesia fiecaruia, rezultatele pozitive si multumirea celorlalti (a colaboratorilor - clienti/furnizori, s.a), petrecerile, intalnirile, lucrul bine facut s.a.m.d.
Azi ninge, e prima zapada a anului acesta si ea trebuie sa ne bucure nu sa ne ingrijoreze. Odata prima zapada era motiv sa raman in curte intreaga zi sub pretextul inlaturarii ei de pe aleea din fata casei, apoi revenirea in casa nastea acea implinire a copilului linistit care desi s-a jucat toata ziua afara acum sta lipit cu fata pe fereastra sa vada daca ii ingheata limba pe geam, daca vine Mos Ene pe la gene sau Gerila sau tata cu pachetul de la sindicat.
Echilibrul fizic si emotional cred ca il gasim in toate aceste clipe extraordinare traite si de aceea mi-as dori sa pot trai fiecare zi ca si cum ar fi ultima si sa nu ma ingrijorez si sa nu mai plec urechea la toate problemele inchipuite si neinchipuite pe care le au sau nu le au uniii sau altii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu