Tata si vagabonzii tolerati

Intr-o seara eram cu sotia mea prin bucatarie si faceam clatite. Fiindca era fum aveam geamul de la bucatarie deschis. Apartamentul nostru este la parterul unui bloc inconjurat de alte blocuri, iar vis-a vis de bloc, peste strada sunt case cu gradini si gazon la poarta. La un moment dat am auzit prin deschizatura geamului un dialog in contradictoriu - o cearta intre niste tineri si vecinul de la casa din fata blocului. Acestia parcasera masina sub gardul vecinului si ascultau muzica, lucru care l-a deranjat pe vecin si a inceput sa urle la baieti. Curioasa din fire sotia mea m-a intrebat ce se intampla afara si intrucat nu vedeam mare lucru din bucatarie am mers in cealalta camera pentru a vedea ce se intampla dincolo de drum, nu inainte de a stinge lumina evitand astfel sa fiu vazut de eventualii vagabonzi care se certau cu vecinul. Nu am vazut nimic. Afara domnea linistea unei seri calduroase de primavara  Am pastrat lumina stinsa si am continuat sa privesc prin fereastra la cat de vulnerabil este locul in care stau. La faptul ca de orice pericol ma desparte doar o usa alba cu ferestre balconul fiind la un pas distanta de strada. Nu am reusit sa-mi duc idea pana la capat ca am vazut trei tineri corpolenti purtand caciuli in cap care se furisau pe langa prin fata mea spre gardul vecinului scandalagiu. Vecinul era inca in curte langa gard si pandea revenirea tinerilor la masina. Ei, la adapostul intunericului fara sa-si vorbeasca inaintau spre gard, iar unul dintre ei, intr-o clipa, cu o viteza incredibila s-a inaltat deasupra gardului si i-a aruncat cu o caramida in cap vecin. Apoi a sarit gardul si l-a luat pe acesta la bataie lovindul cu acea caramida sau bolovan ce era peste piept. Vecinul, inca in putere s-a ridicat si l-a lovit si el pe agresor, apoi s-a culcat la pamant si s-a strecurat pe sub gard in gradina din fata casei. A fost tras inapoi in curte de acel vagabond corpolent si lovit cu piatra in cap pana ce a ramas fara suflare. Pe sub gard se scurgea un sange negru. Am ramas inmarmurit ascuns dupa perdea auzind in continuu tipetele unei femei disperate: Tata! Tata!

Nota: 

Ma bucur ca a fost doar un vis zbuciumat, insa ma ingrijoreaza o astfel de situatie, in cazul in care s-ar intampla intrucat nu sunt sigur cati dintre noi suntem in stare sa deschidem zavoarele usii si sa alergam sa-l salvam pe cel in necaz, pentru ca de multe ori povestitorul (martorul) isi cenzureaza scena omorului pentru a nu-si incarca constiinta. Vagabonzii s-au dezvoltat datorita lasitatii noastre si fricii cu care i-am hranit si tolerat.